cel mai tare banc politic pe care l-am citit/auzit in ultima vreme

 Inceputul anului scolar, intr-un liceu din America ,
diriginta le prezinta  clasei un nou coleg:
 Sakiro Suzuki din Japonia. Incepe ora:
 - Sa vedem, cine stie cel mai mult despre istoria Americii
 Cine a zis: 'Libertate sau moarte!'?
 Tacere de mormant in clasa, numai Suzuki ridica mana:
 - Patrick Henry 1775 Philadelphia .
 
 - Bravo Suzuki, si cine a zis: 'Tara este poporul,
 de aceea poporul nu poate sa moara."?
 Suzuki:- Abraham Lincoln 1863 Washington .
 Diriginta se uita peste clasa si zice:
 - Mi-e rusine pentru voi, Suzuki vine din Japonia
si stie mai multe despre America decat voi!
 
Din spate se aude o voce:
 - Pupa-ma-n cur Japo imputit!
 - Cine a zis? intreaba diriginta.
 Suzuki se ridica si zice:
- Generalul McArthur 1942 la Guadalcanal ,
 si Lee Iacocca 1982 la sedinta actionarilor Chrysler.
 
 In clasa iarasi liniste, numai din spate se aude iara:
- Imi vine sa vomit!
 Diriginta striga:
- Cine a fost nemernicul?
 Suzuki:
 - George Bush senior catre Tanaka ministru japonez in timpul
 unei mese de serviciu, Tokio 1991.
 
   Un elev se ridica si zice:
 - Suge-ma!
 Diriginta crizata:
 - De ajuns! Cine a fost impertinentul?
Suzuki
 - Bill Clinton catre Monica Lewinsky, 1997 Washington,
 Casa  Alba, Biroul Oval.
 
 Inca un elev se ridica si zicet:
 - Suzuki asta e un rahat mare!
 Suzuki:
 - Valentino Rossi 2002 Brazilia Superbike GP.
 
 In clasa e un haos total, diriginta lesina,
 se deschide usa si intra directorul:
-O adunatura de idioti mai mari ca voi n-am vazut in viata mea!
 Suzuki:
 - Traian Basescu catre Pogea ministru de finante
la o noua sedinta de rectificare a bugetului si de creare a noi impozite,
 Bucuresti ianuarie 2009

ALTA CUGETARE A UNEI ALTE MINTI LUMINATE

"Un tâmpit mai mare ca mine nu există: să faci 13 ani de temniţă pentru un popor de idioţi." Petre Ţuţea

 

(via Ciprian Burcovschi)

Parerea unui OM cu (mult) creier in cap

De la Andrei Plesu citire :

     Nici in strainatate nu e  totul perfect. Nici vorba. In  Franta disciplina rutiera e sleampata, infinit mai rea decit in Germania; portofelul iti poate fi furat oriunde pe glob; smecheri si obraznici se gasesc pretutindeni; surpriza restaurantului scump si prost e mereu posibila; unele locuri sunt murdare; blocuri  dizgratioase s-au construit, mai ales in anii '60, peste tot; companiile aeriene occidentale ofera servicii mediocre, provoaca intirzieri, nu te scutesc, la o adica, de pierderea bagajelor.        

    Pe scurt, oriunde te-ai afla, poti intilni numeroase prilejuri  de indispozitie.          
    La noi e altfel. Neregulile,inconfortul, arbitrarul, lipsa de educatie, nesimtirea, ilegalitatea,aproximatia, ma rog, toata  ornamentica " milenara" a tarisoarei ilustreaza o traditie durabila. Nu e vorba de accidente, de "din cind in cind"-uri
tolerabile, inerente, compensate de un fundal general agreabil. Fundalul a ocupat avanscena. Si e esentialmente neplacut. E muschiulos, vital, indestructibil. Turcii vin si pleaca, fanariotii vin si pleaca, rusii vin si pleaca, comunistii vin si pleaca. Noi
rezistam falos, fudul, chefliu si dirz. Dam vina pe ei, pe toti, si ne vedem de treaba.           
    NATO incearca sa ne organizeze, UE incearca sa ne domesticeasca. Degeaba. Apa trece, pietrele ramin, avem sapte vieti in pieptul de arama, romanul nu piere. Nu moare si nu se transforma. Se adapteaza. Se descurca. Tine cu dintii de specificul lui national. Si tocmai de aceea, sunt pesimist. Cred ca nu ne vom schimba niciodata. Vom continua sa stam in calea tuturor binefacerilor si noroacelor, fara sa luam decit caimacul de prima instanta. In rest, vom dospi,
somnolenti, in dulcele bors autohton, cu mici accese de enervare tandra... Strazile vor ramine mereu betege, pline de gropi si asfaltate cu gumilastic, autostrazile, daca vor exista, vor fi niste santiere perpetue, soferii "profesionisti sau amatori" vor conduce bezmetic, isteric, mitocaneste.           
    Isi vor parca masinile in poarta ta, in curtea ta, in sufletul tau si, daca protestezi, te vor injura exterminator sau vor zimbi suveran, de la inaltimea limuzinei proprii. Justitia va fi mereu o loterie, ziarele vor evita orice urma de decenta si de noblete. Limba se va strica zi de zi, televiziunile vor atinge culmi de manipulare si
trivialitate. Laura Andresan e doar inceputul. Oricine va putea striga in piata publica orice despre oricine. "Relatiile", pilele, bacsisul vor fi la fel de greu de inlaturat ca si ciinii vagabonzi, politicienii vor perora obscen despre patrie si se vor gindi strict la
gastile de partid si la  conturile personale.           
    Toate scursurile vor ajunge vedete, toti derbedeii vor deveni campioni ai dreptatii. Vom fi sufocati de proasta crestere, de incultura, de muzica proasta si de fast-food. Prostia va avea bani, iar nepriceperea va avea putere. Aerul se va umple de invidie, ura si bascalie. Comunismul va reinvia,roz si cochet, cu sprijinul unor baietei de bani (si idei) gata, semidocti si trendy, netraiti, iresponsabili, grabiti sa gaseasca inainte de a cauta. In schimb, icoanele vor fi evacuate din viata publica, in numele unei libertati de constiinta care nu stie inca nici ce e libertatea, nici ce e constiinta.     

    Manelele se vor multiplica, urbanistica va intra in colaps, vom avansa trudnic printre ragete si scuipaturi. Si vom vota, o data la patru ani, in functie de clubul sportiv care ne place.           
    Cum vedeti, sint pesimist. Ba pot pentru ca sa spun ca sunt apocaliptic.           
    Totul a inceput cind, intors la Bucuresti dupa o vacanta agitata pe alte meleaguri, am constatat doua lucruri: mai intai ca e mai cald decit in restul Europei, mai cald decit la Mediterana si apoi ca singura scara rulanta care urca de la autobuze la ghiseele de control-pasapoarte nu  functioneaza. Am urcat gifiind, cu mireasma patriei in nari. Sint prea pesimist? Sa deaDumnezeu.           
    De-abia astept sa fiu contrazis.