Omul invizibil la malul mării
Acum o săptămână
joi, august 16, 2018
ROMANIA LA CEAS CENTENAR
Romania este "condusa"(?) de o sleahta de mafioti si/sau analfabeti cocotata la putere in 2016 in mod "legitim", in urma rezultatului unor alegeri libere si democratice la care :
*au fost inscrisi pe liste 18.403.044 alegatori
dintre care s-a inregistrat un numar de
* 7.323.368 voturi valabil exprimate (adica 39.79%)
dintre care psd a cules
*45,47% , adica 3.329.935 cetateni - ceea ce reprezinta, din totalul populatiei cu drept de vot :
* impresionantele cifre de 18,09% (optsprezece virgula zero noua la suta).
Aceasta sleahta de mafioti si/sau analfabeti a ales sa "cinsteasca" aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire in singurul mod de care ei, talharii analfabeti, sunt capabili:
DECLARAND RAZBOI in strada propriului popor !
Si ma refer aici la intregul popor, inclusiv cei care i-au votat, fiindca este evident ca oricine indrazneste a fi nemultumit (indiferent cum a votat) va suferi acelasi tratament pe care l-au suferit vineri 10 august 2018 toti cei prezenti in" Piata Victoriei psd impotriva poporului" (cred ca asa isi imagineaza ei ca ar trebui denumita, dar se insala amarnic, nu a fost decat o "Victorie à la Pirus")
Iar acum, la 6 (sase) zile de la acest black-friday unde s-au impartit cu darnicie pulane, gaze , jeturi de apa, poate si ceva gloante de cauciuc, Marele Sobolan de Teleorman (caci el este sobolanul, nu cei pe care i-a numit asa) , cu tot cu aerele sale de dictator de provincie sta bine ascuns, inconjurat de gasca sa de talhari si nu indrazneste sa iasa la lumina...
Imi vine sa-i blestem, dar nu o fac !
BLESTEMUL Tarii si al istoriei va fi mult mai eficient si necrutator !
Iar in ceea ce-i priveste pe cei care au ales in 2016 lozinca "ma pis pe el de vot " blestemul monstrilor nascuti de somnul propriei ratiuni cred ca le este suficient .
In rest, La Multi Ani Romania !
(poate de-acum incolo deschizi ochii mai bine, pana nu va fi prea tarziu !)
luni, septembrie 23, 2013
La protest pe 2 roti, cu aparatul de gat (1)
Dupa (foarte) multi ani, mai exact 23, o manifestare de protest pe strazile urbei m-a convins sa particip: marsul organizat de CBB (Comunitatea Bicilistilor din Bucuresti) cu motto-ul "Vrem piste pe sosea! / Vrem un oras pentru oameni !"
Felicitari si multumiri inca o data organizatorilor si participantilor !
Pacat de incidentul de la final, provocat de un individ cu un BMW care a agresat coloana ! Daca pana si la un mars unde circulatia a fost oprita, iar biciclistii au beneficiat de protectie atat din partea Politiei Rutiere (Multumiri!) cat si a Jandarmeriei (Multumiri !), un sofer dement agreseaza si accidenteaza biciclistii, la ce sa ne asteptam in traficul de zi cu zi ???!!
Ceea ce nu face decat sa legitimeze inca o data revendicarile biciclistilor !
joi, martie 14, 2013
marți, decembrie 20, 2011
Vin sarbatorile ...
Aceeasi minte luminata, daruita cu un condei maiastru , pe care am citat-o mai demult in articolul "Parerea
unui OM cu (mult) creier in cap" da glas unor trairi care ma incearca si pe mine de la o vreme, de cand apropierea sarbatorilor si-a pierdut aromele specifice de brad, cozonaci si scortisoara , capatand in schimb o duhoare de ceva ce parca ti-e teama ca se apropie ...
Sunt convins ca multi au aceleasi probleme, asa ca iata ce ne spune Andrei Plesu :
In vremuri aşezate, apropierea sărbătorilor aduce cu sine o rarefiere a timpului, o încetinire a trepidaţiei zilnice, mergînd pînă la suspendare. Sărbătoarea e odihnă, anticipare a Împărăţiei Cereşti, despre care Apostolul Pavel spunea că înseamnă, între altele, bucurie şi pace. Perioada sărbătorilor e o multiplicare a Duminicii săptămînale, o ieşire din cadenţa muncii, destinderea bine meritată de după efort. Alergarea cotidiană ajunge la un liman recuperator, se deschide pe verticală, către statica incoruptibilă a stelelor fixe.
În fiecare an, am sentimentul că sărbătorile, în loc să suspende timpul, tind, din ce în ce mai apăsat, să îl accelereze. Mai întîi, intervalul festiv s-a scurtat: se lucrează pînă în ultimul moment. Dezlănţuit, lacom, precipitat, ca dinaintea unui sfîrşit, a unei întreruperi catastrofale, care trebuie amînată cît mai mult cu putinţă. De la instituţiile partenere din străinătate continuă să vină solicitări urgente: trebuie alcătuit rapid un raport financiar, un „proiect managerial“, o agendă de lucru pentru primul trimestru al anului următor. Crăciunul şi Revelionul ne cam încurcă. Sînt multe alte lucruri, foarte importante, de făcut. În ţară, ziarele sînt mai dinamice ca niciodată: cer declaraţii decorative, propun clipuri promoţionale, vor interviuri, analize retrospective şi prospective, opinii de circumstanţă. „Nu faceţi o pauză?“ îţi vine să întrebi. „Nu vă pregătiţi niţeluş pentru detenta sfîrşitului de an?“ Dacă pui asemenea întrebări, ţi se răspunde cu un soi de mîndrie perversă: „Pauză? Dar noi lucrăm şi pe 24 decembrie şi pe 30. La noi e foc continuu!“.
Alături de această euforie a trebăluielii, intră în joc şi o insomniacă patimă achizitivă; trebuie făcute cumpărături: cadouri, alimente, brazi, jucării, locuri la restaurant, la munte sau la mare. Vacanţa ar trebui să fie o pajişte calmă, reconfortantă, senină, o adiere de contemplativitate. În realitate, seamănă cu Piaţa Obor. A face, în aceste zile, o vizită în Piaţa Obor e o experienţă iniţiatică. Deasupra întregii lumi se înalţă o grimasă de bazar, o nebuloasă pestriţă, un frison comatos. Înghesuiala are proporţiile unui exod apocaliptic. Cărnuri sanguinolente, peşti agonizanţi, icoane kitsch, stambe bălţate, vînzători clandestini, muzici băloase, chiote obscene, scuipături, noroi, totul amestecat cu totul, într-o rătăcire generală, cu miros de ţuică şi porc. Criză? Poate. Dar o criză barocă, nesistematizabilă: abundenţă ambalată în nelinişte, precaritate lacomă, fast sărăcăcios. Sărbătorile au devenit, s-ar zice, un mod de a risipi cerul. „La mulţi ani“? "
Eu, unul, vreau inapoi aromele cele vechi !
unui OM cu (mult) creier in cap" da glas unor trairi care ma incearca si pe mine de la o vreme, de cand apropierea sarbatorilor si-a pierdut aromele specifice de brad, cozonaci si scortisoara , capatand in schimb o duhoare de ceva ce parca ti-e teama ca se apropie ...
Sunt convins ca multi au aceleasi probleme, asa ca iata ce ne spune Andrei Plesu :
"Andrei PLEŞU – Ne-liniștea sărbătorilor
In vremuri aşezate, apropierea sărbătorilor aduce cu sine o rarefiere a timpului, o încetinire a trepidaţiei zilnice, mergînd pînă la suspendare. Sărbătoarea e odihnă, anticipare a Împărăţiei Cereşti, despre care Apostolul Pavel spunea că înseamnă, între altele, bucurie şi pace. Perioada sărbătorilor e o multiplicare a Duminicii săptămînale, o ieşire din cadenţa muncii, destinderea bine meritată de după efort. Alergarea cotidiană ajunge la un liman recuperator, se deschide pe verticală, către statica incoruptibilă a stelelor fixe.
Ceea ce trăim astăzi e, însă, răsturnarea raportului tradiţional dintre zilele lucrătoare şi cele sărbătoreşti. Munca a devenit rutinieră, repetitivă, aşa încît ea seamănă mai mult cu imobilitatea non-acţiunii, iar sărbătorile alunecă spre agitaţie şi nevroză. Odihna devine o corvoadă. Bucuria devine o corvoadă. Iar „petrecerea“ capătă febrilitatea spasmodică a unui istovitor carnaval. Alexandru Paleologu mi se plîngea, odată, de prostul obicei al concediilor anuale. În loc să profiţi de libertatea episodică oferită de instituţii, să stai acasă, în confortul domestic, să te refaci, să savurezi răgazul, lipsa oricărui program, şansa de a nu trebui să faci nimic, în loc să ieşi din viteză, intri într-o maladivă neodihnă organizatorică: faci bagaje, angajezi călătorii costisitoare, te ocupi de bilete şi de hoteluri, pe scurt, dai tihna din mînă pe promisiunea incertă a „distracţiei“ de pe gard. La sfîrşit recunoşti, dacă eşti sincer, că vacanţa te-a lăsat lat. Şi fizic, şi sufleteşte, şi financiar.
În fiecare an, am sentimentul că sărbătorile, în loc să suspende timpul, tind, din ce în ce mai apăsat, să îl accelereze. Mai întîi, intervalul festiv s-a scurtat: se lucrează pînă în ultimul moment. Dezlănţuit, lacom, precipitat, ca dinaintea unui sfîrşit, a unei întreruperi catastrofale, care trebuie amînată cît mai mult cu putinţă. De la instituţiile partenere din străinătate continuă să vină solicitări urgente: trebuie alcătuit rapid un raport financiar, un „proiect managerial“, o agendă de lucru pentru primul trimestru al anului următor. Crăciunul şi Revelionul ne cam încurcă. Sînt multe alte lucruri, foarte importante, de făcut. În ţară, ziarele sînt mai dinamice ca niciodată: cer declaraţii decorative, propun clipuri promoţionale, vor interviuri, analize retrospective şi prospective, opinii de circumstanţă. „Nu faceţi o pauză?“ îţi vine să întrebi. „Nu vă pregătiţi niţeluş pentru detenta sfîrşitului de an?“ Dacă pui asemenea întrebări, ţi se răspunde cu un soi de mîndrie perversă: „Pauză? Dar noi lucrăm şi pe 24 decembrie şi pe 30. La noi e foc continuu!“.
Alături de această euforie a trebăluielii, intră în joc şi o insomniacă patimă achizitivă; trebuie făcute cumpărături: cadouri, alimente, brazi, jucării, locuri la restaurant, la munte sau la mare. Vacanţa ar trebui să fie o pajişte calmă, reconfortantă, senină, o adiere de contemplativitate. În realitate, seamănă cu Piaţa Obor. A face, în aceste zile, o vizită în Piaţa Obor e o experienţă iniţiatică. Deasupra întregii lumi se înalţă o grimasă de bazar, o nebuloasă pestriţă, un frison comatos. Înghesuiala are proporţiile unui exod apocaliptic. Cărnuri sanguinolente, peşti agonizanţi, icoane kitsch, stambe bălţate, vînzători clandestini, muzici băloase, chiote obscene, scuipături, noroi, totul amestecat cu totul, într-o rătăcire generală, cu miros de ţuică şi porc. Criză? Poate. Dar o criză barocă, nesistematizabilă: abundenţă ambalată în nelinişte, precaritate lacomă, fast sărăcăcios. Sărbătorile au devenit, s-ar zice, un mod de a risipi cerul. „La mulţi ani“? "
...
luni, iulie 11, 2011
Hraniti lupii cei albi !
Am citit saptamana trecuta o pastila concentrata de intelepciune, aici :http://www.facebook.com/notes/liviu-mihaiu/lupii/165184960218249
Pentru ca , in general, in ziua de azi se aplica foarte bine dictonul "Homo homini lupus est" ,
pentru ca in fiecare dintre noi salasluiesc un lup negru si unul alb, haideti sa-l hranim pe cel ALB !
Cat mai mult si cat mai bine !
Si cu totii vom avea o viata mai buna !
Pentru ca , in general, in ziua de azi se aplica foarte bine dictonul "Homo homini lupus est" ,
pentru ca in fiecare dintre noi salasluiesc un lup negru si unul alb, haideti sa-l hranim pe cel ALB !
Cat mai mult si cat mai bine !
Si cu totii vom avea o viata mai buna !
marți, mai 03, 2011
vineri, martie 18, 2011
Bancul saptamanii
BANC (tare de tot!) despre violenta conjugala :
O cearta in familie. Sotia il loveste pe sot. Acesta se ascunde sub pat.
Sotia incearca sa-l scoata:
- Iesi!
- Nu ies!
- Iesi!
...- Nu ies!
- Iesi!
- Auzi fa, cine e seful in casa asta? Daca am spus ca nu ies, inseamna ca nu ies !!!
O cearta in familie. Sotia il loveste pe sot. Acesta se ascunde sub pat.
Sotia incearca sa-l scoata:
- Iesi!
- Nu ies!
- Iesi!
...- Nu ies!
- Iesi!
- Auzi fa, cine e seful in casa asta? Daca am spus ca nu ies, inseamna ca nu ies !!!
sâmbătă, februarie 26, 2011
cel mai tare banc politic pe care l-am citit/auzit in ultima vreme
Inceputul anului scolar, intr-un liceu din America ,
diriginta le prezinta clasei un nou coleg:
Sakiro Suzuki din Japonia. Incepe ora:
- Sa vedem, cine stie cel mai mult despre istoria Americii
Cine a zis: 'Libertate sau moarte!'?
Tacere de mormant in clasa, numai Suzuki ridica mana:
- Patrick Henry 1775 Philadelphia .
- Bravo Suzuki, si cine a zis: 'Tara este poporul,
de aceea poporul nu poate sa moara."?
Suzuki:- Abraham Lincoln 1863 Washington .
Diriginta se uita peste clasa si zice:
- Mi-e rusine pentru voi, Suzuki vine din Japonia
si stie mai multe despre America decat voi!
Din spate se aude o voce:
- Pupa-ma-n cur Japo imputit!
- Cine a zis? intreaba diriginta.
Suzuki se ridica si zice:
- Generalul McArthur 1942 la Guadalcanal ,
si Lee Iacocca 1982 la sedinta actionarilor Chrysler.
In clasa iarasi liniste, numai din spate se aude iara:
- Imi vine sa vomit!
Diriginta striga:
- Cine a fost nemernicul?
Suzuki:
- George Bush senior catre Tanaka ministru japonez in timpul
unei mese de serviciu, Tokio 1991.
Un elev se ridica si zice:
- Suge-ma!
Diriginta crizata:
- De ajuns! Cine a fost impertinentul?
Suzuki
- Bill Clinton catre Monica Lewinsky, 1997 Washington,
Casa Alba, Biroul Oval.
Inca un elev se ridica si zicet:
- Suzuki asta e un rahat mare!
Suzuki:
- Valentino Rossi 2002 Brazilia Superbike GP.
In clasa e un haos total, diriginta lesina,
se deschide usa si intra directorul:
-O adunatura de idioti mai mari ca voi n-am vazut in viata mea!
Suzuki:
- Traian Basescu catre Pogea ministru de finante
la o noua sedinta de rectificare a bugetului si de creare a noi impozite,
Bucuresti ianuarie 2009
luni, ianuarie 17, 2011
miercuri, aprilie 07, 2010
Parerea unui OM cu (mult) creier in cap
De la Andrei Plesu citire :
Nici in strainatate nu e totul perfect. Nici vorba. In Franta disciplina rutiera e sleampata, infinit mai rea decit in Germania; portofelul iti poate fi furat oriunde pe glob; smecheri si obraznici se gasesc pretutindeni; surpriza restaurantului scump si prost e mereu posibila; unele locuri sunt murdare; blocuri dizgratioase s-au construit, mai ales in anii '60, peste tot; companiile aeriene occidentale ofera servicii mediocre, provoaca intirzieri, nu te scutesc, la o adica, de pierderea bagajelor.
Pe scurt, oriunde te-ai afla, poti intilni numeroase prilejuri de indispozitie.
La noi e altfel. Neregulile,inconfortul, arbitrarul, lipsa de educatie, nesimtirea, ilegalitatea,aproximatia, ma rog, toata ornamentica " milenara" a tarisoarei ilustreaza o traditie durabila. Nu e vorba de accidente, de "din cind in cind"-uri
tolerabile, inerente, compensate de un fundal general agreabil. Fundalul a ocupat avanscena. Si e esentialmente neplacut. E muschiulos, vital, indestructibil. Turcii vin si pleaca, fanariotii vin si pleaca, rusii vin si pleaca, comunistii vin si pleaca. Noi
rezistam falos, fudul, chefliu si dirz. Dam vina pe ei, pe toti, si ne vedem de treaba.
NATO incearca sa ne organizeze, UE incearca sa ne domesticeasca. Degeaba. Apa trece, pietrele ramin, avem sapte vieti in pieptul de arama, romanul nu piere. Nu moare si nu se transforma. Se adapteaza. Se descurca. Tine cu dintii de specificul lui national. Si tocmai de aceea, sunt pesimist. Cred ca nu ne vom schimba niciodata. Vom continua sa stam in calea tuturor binefacerilor si noroacelor, fara sa luam decit caimacul de prima instanta. In rest, vom dospi,
somnolenti, in dulcele bors autohton, cu mici accese de enervare tandra... Strazile vor ramine mereu betege, pline de gropi si asfaltate cu gumilastic, autostrazile, daca vor exista, vor fi niste santiere perpetue, soferii "profesionisti sau amatori" vor conduce bezmetic, isteric, mitocaneste.
Isi vor parca masinile in poarta ta, in curtea ta, in sufletul tau si, daca protestezi, te vor injura exterminator sau vor zimbi suveran, de la inaltimea limuzinei proprii. Justitia va fi mereu o loterie, ziarele vor evita orice urma de decenta si de noblete. Limba se va strica zi de zi, televiziunile vor atinge culmi de manipulare si
trivialitate. Laura Andresan e doar inceputul. Oricine va putea striga in piata publica orice despre oricine. "Relatiile", pilele, bacsisul vor fi la fel de greu de inlaturat ca si ciinii vagabonzi, politicienii vor perora obscen despre patrie si se vor gindi strict la
gastile de partid si la conturile personale.
Toate scursurile vor ajunge vedete, toti derbedeii vor deveni campioni ai dreptatii. Vom fi sufocati de proasta crestere, de incultura, de muzica proasta si de fast-food. Prostia va avea bani, iar nepriceperea va avea putere. Aerul se va umple de invidie, ura si bascalie. Comunismul va reinvia,roz si cochet, cu sprijinul unor baietei de bani (si idei) gata, semidocti si trendy, netraiti, iresponsabili, grabiti sa gaseasca inainte de a cauta. In schimb, icoanele vor fi evacuate din viata publica, in numele unei libertati de constiinta care nu stie inca nici ce e libertatea, nici ce e constiinta.
Manelele se vor multiplica, urbanistica va intra in colaps, vom avansa trudnic printre ragete si scuipaturi. Si vom vota, o data la patru ani, in functie de clubul sportiv care ne place.
Cum vedeti, sint pesimist. Ba pot pentru ca sa spun ca sunt apocaliptic.
Totul a inceput cind, intors la Bucuresti dupa o vacanta agitata pe alte meleaguri, am constatat doua lucruri: mai intai ca e mai cald decit in restul Europei, mai cald decit la Mediterana si apoi ca singura scara rulanta care urca de la autobuze la ghiseele de control-pasapoarte nu functioneaza. Am urcat gifiind, cu mireasma patriei in nari. Sint prea pesimist? Sa deaDumnezeu.
De-abia astept sa fiu contrazis.
sâmbătă, ianuarie 02, 2010
sâmbătă, decembrie 26, 2009
joi, decembrie 24, 2009
Asteptandu-l pe Mos Craciun . . .
... imi indrept gandurile bune catre voi si va urez un Craciun linistit si frumos si un an nou mai bun, mai sanatos si mai ...luminos!
LA MULTI ANI !
joi, decembrie 03, 2009
vineri, noiembrie 27, 2009
Cum prospera unii in vreme de criza
A doua zi dupa primul tur al alegerilor prezidentiale am observat o mare efervescenta a "hingherilor" de masini din sectoarele 2 si 3 ale Capitalei...
Iata un echipaj de soc vineri la orele 14 pe Sos.Iancului :
Au incurcat vreme de 15 minute traficul mult mai grav decat o faceau cele cateva masini (oprite, e adevarat, in loc nepermis)...
...dar ce nu fac unii primari pentru a putea sustine campaniile unor catindati...!
Iata un echipaj de soc vineri la orele 14 pe Sos.Iancului :
Au incurcat vreme de 15 minute traficul mult mai grav decat o faceau cele cateva masini (oprite, e adevarat, in loc nepermis)...
...dar ce nu fac unii primari pentru a putea sustine campaniile unor catindati...!
marți, noiembrie 24, 2009
Eco-logica ??! (2)
Desi ceva mai bine organizata si mai ordonata, nici Administratia Fondului pentru Mediu nu e mai prejos in ceea ce priveste muntii de hartie cu declaratii lunare ...
N.B. Sa nu uitam ca aceste cantitati sunt, de fapt, duble, deoarece trebuie intocmite in 2 exemplare - unul la institutia unde se depun, iar celalalt la contribuabil !
N.B. Sa nu uitam ca aceste cantitati sunt, de fapt, duble, deoarece trebuie intocmite in 2 exemplare - unul la institutia unde se depun, iar celalalt la contribuabil !
duminică, noiembrie 22, 2009
vineri, noiembrie 20, 2009
"Dubla cetatenie"
Anul acesta, de ziua mea, unul dintre cadouri a fost si "primirea cetateniei" in Tara lui Andrei.
Desi mai am multe de corectat in comportament, desi nu sunt de acord chiar cu toate preceptele care o guverneaza, am devenit cetatean in Tara lui Andrei. in primul rand pentru fiul meu(care are 7 ani si se numeste ... Andrei)si care ma roaga de mult sa plantam un copacel. Si pentru ca in chiar acea zi a avut loc o actiune de plantare de copaci ("Romania prinde radacini"), si pentru ca mi-am amintit ca primisem o invitatie in Tara lui Andrei.,pentru ca vreau sa fiu cel care il invata pe fiul meu sa planteze un copac,am vrut sa aflu cand va avea loc urmatoarea editie.
Din pacate, probabil ca abia la primavara vom putea sa participam la o astfel de actiune de voluntariat, dar plimbandu-ma prin Tara lui Andrei., am constatat ca-mi place ceea ce vad , asa ca am aplicat si am obtinut "cetatenia".
Cred ca ar fi bine ca toti sa trecem pe acolo,macar intr-o plimbare la aer curat.
Unul dintre primele efecte este ca n-am mai trecut fara sa actionez pe langa niste munti de hartie folosita absolut inutil, ci le-am facut o poza, apoi am propus si un nou articol al Constitutiei din Tara lui Andrei,prin care statul sa fie obligat sa asigure toata infrastructura necesara pentru ca acesti munti de hartie sa dispara.
(pentru cei care nu recunosc peisajul din poza, este vorba de teancurile de declaratii depuse lunar de contribuabili- in cazul de fata ,la CAS- mai pe la toate institutiile administratiei statului)
Desi mai am multe de corectat in comportament, desi nu sunt de acord chiar cu toate preceptele care o guverneaza, am devenit cetatean in Tara lui Andrei. in primul rand pentru fiul meu(care are 7 ani si se numeste ... Andrei)si care ma roaga de mult sa plantam un copacel. Si pentru ca in chiar acea zi a avut loc o actiune de plantare de copaci ("Romania prinde radacini"), si pentru ca mi-am amintit ca primisem o invitatie in Tara lui Andrei.,pentru ca vreau sa fiu cel care il invata pe fiul meu sa planteze un copac,am vrut sa aflu cand va avea loc urmatoarea editie.
Din pacate, probabil ca abia la primavara vom putea sa participam la o astfel de actiune de voluntariat, dar plimbandu-ma prin Tara lui Andrei., am constatat ca-mi place ceea ce vad , asa ca am aplicat si am obtinut "cetatenia".
Cred ca ar fi bine ca toti sa trecem pe acolo,macar intr-o plimbare la aer curat.
Unul dintre primele efecte este ca n-am mai trecut fara sa actionez pe langa niste munti de hartie folosita absolut inutil, ci le-am facut o poza, apoi am propus si un nou articol al Constitutiei din Tara lui Andrei,prin care statul sa fie obligat sa asigure toata infrastructura necesara pentru ca acesti munti de hartie sa dispara.
(pentru cei care nu recunosc peisajul din poza, este vorba de teancurile de declaratii depuse lunar de contribuabili- in cazul de fata ,la CAS- mai pe la toate institutiile administratiei statului)
miercuri, noiembrie 11, 2009
marți, noiembrie 10, 2009
A mai cazut o STEA !
Marele GEORGHE DINICA a plecat intr-o lume mai buna... Dumnezeu sa-l odihneasca!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
